ART. 1

(1) Libera exprimare a ideilor şi a opţiunilor, precum şi libera comunicare a informaţiilor prin mijloacele de radiodifuziune şi de televiziune sunt garantate prin lege, în spiritul drepturilor şi libertăţilor constituţionale.

(2) Mijloacele de informare audiovizuală, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(3) Cenzura de orice fel este interzisă.

(4) Selectarea cu bună-credinţă a informaţiei audio-vizuale de persoanele care poartă răspunderea pentru conţinutul acesteia nu constituie cenzură şi se poate exercita în condiţiile prezentei legi.

ART. 2

(1) Libertatea de exprimare audiovizuală nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(2) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică.

(3) Este interzisă difuzarea de informaţii care, potrivit legii, au caracter secret sau pot aduce prejudicii siguranţei naţionale.

(4) De asemenea, sunt interzise programarea şi difuzarea de manifestări obscene, contrare bunurilor moravuri.

(5) Răspunderea civilă pentru conţinutul informaţiei transmise prin mijloace de comunicare audiovizuale prin care s-au adus daune materiale sau morale revine, după caz, în condiţiile legii, realizatorului, autorului, titularului licenţei de emisie, proprietarului staţiei radioelectrice prin care s-a făcut comunicarea.

Source: MONITORUL OFICIAL NR. 104 din 25 mai 1992